El si noi, intre vesnica rastignire si vesnica Inviere

       “Iisus: fariseii  numai o data; crestinii de nenumarate ori!”   Lucian Blaga

   Religia ne-a invatat ca Iisus a fost rastignit in Vinerea  Mare si a inviat a treia zi…O singura zi pe an a fost rastignit, intr-o singura zi a inviat…Asa sa fie, oare? Cand v-ati uitat, atent, in jurul vostru ultima data? Cand v-ati oprit, macar pentru un minut, sa priviti lumea in care traiti? Cand veti intelege ca, de fapt, noi il rastignim si il inviem pe Hristos in fiecare zi? Tampenii, vor spune unii, in timp ce altii vor arunca in mine cu pietre si vor urla blasfemie…Blasfemie sau nu, acesta este adevarul MEU si, poate dupa ce veti citi pana la capat si veti filtra informatiile prin propria dumneavoastra gandire, atunci si doar atunci, adevarul meu, poate, va deveni si adevarul dumneavoastra !

   Il omoram pe Hristos de fiecare data atunci cand noi oamenii omoram alti oameni in numele Lui, cand aroganta ne striveste sub greutatea ei, facandu-ne sa credem ca Dumnezeul nostru este cel mai bun, cel mai corect, cel mai drept, cel mai cel, neintelegand ca fiecare are dreptul sa creada in zeii si in Dumnezeul lui, neintelegand ca fiecare religie este, de fapt, un al drum care duce spre acelasi Dumnezeu, un Dumnezeu unic, dar botezat in mii de feluri. Il omoram prin aroganta, prin ignoranta si il inviem prin iubirea frateasca dintre oameni, prin acceptarea Dumnezeului din ei, prin onorarea Dumnezeului din noi, il inviem atunci cand constientizam ca noi, oamenii, suntem, de fapt, o mare familie numita umanitate, ca Dumnezeu ne-a creat pe toti, ca ne iubeste pe toti, ca noi toti, indiferent de religie, suntem si vom fi mereu copiii Lui!

   Il omoara pe Mantuitor, atunci cand o femeie, nu o mama, alege sa isi abandoneze pruncul nou nascut, intr-un sac, intr-o ghena de gunoi, pe un peron uitat, intr-un orfelinat ce miroase a boala, a abandon si a intuneric! Il crucifica pe Hristos, atunci cand cei care ii dau viata unui suflet nevinovat aleg, cu buna stiinta, sa il maltrateze, tinand puiul de om legat in lanturi, baut, umilit si infometat, cand il batjocoresc si il fac tampit, idiot si ii spune ca nu este bun de nimic! Il inviem pe Hristos atunci cand le vorbim copiilor cu dragoste, cu lumina in ochi, cu suflet deschis, cu intelegere, cu daruire, cand le stergem lacrimile si le dam curaj, cand ii invatam sa isi deschida aripile si sa zboare sus, atingand steaua de neatins, cand suntem acolo si le daruim iubirea noastra neconditionata!

   Il crucifica si il umileste definitiv pe Mantuitor acel copil care a uitat cine i-a dat viata, cine s-a sacrificat pentru el, cine i-a sters lacrima si s-a bucurat de succesul lui, acel copil transformat in adultul doritor doar de mosteniri, care si-a aruncat parintii, fara mila, in cel mai indepartat si intunecat azil, care le-a furat si ultima picatura de demnitate si  pe care, acum, in iarna vietii lor, i-a transformat din stalpii vietii lui in simple si dureroase jucarii stricate, aruncate intr-un colt si uitate de oameni si de vremuri! Il inviaza pe Hristos fiecare copil care stie sa ramana OM, sa isi iubeasca si sa isi respecte parintii chiar si atunci cand acestia ajung bolnavi si nepunciosi, cand privirea li se intuneca printre lacrimi si regrete, cand se simt secati de puteri, de vise si de bucurie, cand viata vine ca un tavalug peste ei si ii striveste sub valurile durerii, cand maine poate fi doar un concept frumos si un vis drag!

   Atunci cand doi oameni care candva s-au iubit, ajung sa fie doi straini intr-o casa, cand privirile pline de iubire se transforma in priviri de gheata, cand cuvintele calde, venite din suflet se transforma in tipete, acuzatii si blesteme, cand atingerea iubirii se transforma in palme, pumni si picioare bine plasate in ficat, cand cina de taina se transforma in cina tacerii, cand dormitorul ce a fost odata oaza de liniste se transforma intr-un permanent camp de lupta, cand  intregul noi se destrama in eu si tu, cand ACASA se transforma dintr-o calda melodie intr-o inchisoare intunecata, atunci in trupul  lui Hristos sunt batute mii de cuie si El este rastignit pe mii de cruci! Da, Iisus este iubire si inviaza doar atunci cand oamenii invata sa isi daruiasaca iubire, respect, intelegere, bucurie, lumina, mult suflet, cand oamenii invata sa se iubeasca si sa iubeasca frumos si curat, cand invata sa isi deschida mai mult sufletul in fata celorlalti, sa comunice mai mult si mai corect, cand oamenii invata sa iubeasca, cu adevarat, dincolo de frumusetea fizica, dincolo de varsta, dincolo de marimea cartii de credit, dincolo de o banala hartie numita certificat de casatorie, dincolo de avantajele materiale, dincolo de distante, religie sau statut, dincolo de aparente si de sclipiciuri sociale!

   Nu, doamnelor si domnilor, Hristos nu este rastignit doar intr-o zi si nu inviaza intr-o zi! Rastignirea si Invierea Lui au loc in fiecare zi si depind de fiecare gand, vorba si actiune a noastra! O zi, o decizie, o viata, o rastignire si o Inviere! A Lui si a noastra! Tu, suflet drag, ce ai facut azi? L-ai rastignit sau l-ai inviat pe Hristos?

 

Alexandra Goldstein,

Acasa, 6 Aprilie, 2018

Advertisements