Rasul, balsamul sufletului!

“Rasul este soarele ce alunga iarna de pe chipul oamenilor!”

Victor Hugo

 

Aaron si cu mine suntem doi oameni carora le place enorm sa se plimbe si sa observe, atent, oamenii….Iubim sa ii privim, sa ii ascultam, sa ne imaginam povestea din sufletul lor, sa le simtim bucuria, tristetea, mirarea si blazarea….Ne plimbam pe strazi, prin magazine si ii privim pe ei, pe ei cei care, incovoiati de rutina cotidiana au uitat sa mai zambeasca, pe ei, cei care se grabesc prin viata spre nicaieri, pe ei, cei care fug de ei sau de altii, si care, prea rar sau niciodata nu fug spre ei, spre visele lor, spre bucuria din sufletul lor! Ii privim pe ei, cei care privesc absent spre lista de cumparaturi, pe ei, cei care privesc spre ceilalti ca printr-un zid, pe ei, cei pierduti in ceata existentei lor, pe ei, cei care isi canta tare si mandru propria oda a bucuriei, a renasterii, a iubirii eterne! Ii privim pe cei care merg brat la brat cu deznadejdea, dar si pe cei care inca mai gasesc in ei puterea sa rada, sa rada ca niste copii inocenti, sa rada mult, zgomotos si din tot sufletul!

Rasul, balsamul sufletului, medicamentul minune al trupului si al spiritului, partenerul de incredere in momentele dure din viata, liantul care uneste suflete si oameni, care vindeca rani si saruta existente, cel mai mare salvator de relatii si creator de minuni…Rasul, acest element esential, fara de care viata ar fi mult prea grea, prea cenusie, prea deloc sau prea degeaba!  Rasul a fost cel care ne-a ajutat sa trecem peste durerile vietii, cel care ne-a dat forta sa ne revenim dupa ce viata a dat cu noi de pamant, cel care ne da puterea sa mergem prin viata cu sufletul deschis, cel care aduce lumina si bucuria in sufletele noastre in fiecare zi, in fiecare moment sfant!

Ce miracol, ce binecuvantare este sa ai langa tine un om care sa stie si care sa poata rade din suflet, oricand, din orice! Cata liniste ma cuprinde, ori de cate ori, rad mult, fara sa fiu judecata, fara sa mi se spuna sa ma trezesc, sa fiu serioasa, sa fiu om matur….Ce bucurie este sa te trezesti dimineata razand, ce cald si frumos este sa iti rada sufletul in fiecare seara!  Pe langa povestile minunate de suflet pe care le avem, eu si Aaron radem enorm in fiecare zi si rasul nostru incepe dimineata, atunci cand vecinul nostru care sta deasupra noastra si pe care l-am botezat Pavarotti ne canta cate o arie… De cate ori il auzim cantand, cu vocea lui groasa, radem si ne bucuram pentru ca vecinul s-a trezit pe partea buna a patului! Radem cand ajungem la birou si lucram si, brusc, ii spun lui Aaron ca trebuie neaparat sa chem pompierii pentru ca, din creierasul lui minunat iese fum, radem cand se intampla sa nu mearga aerul conditionat si curg apele pe noi ca la Tom si Jerry, am ras toata ziua ca nebunii cand ne-a inundat dragul de Pavarotti si stateam cu galeata in mijlocul camerei si spuneam cat este de romantic sa stai si sa asculti cum ploua, am ras cand Aaron dansa pasional cu mopul si eu ii spuneam sa-si caute o alta partenera, pentru ca, cea pe care o are este cam impiedicata! A ras de mine cu lacrimi cand am venit de la dentist si nu puteam vorbi, eu, eu care vorbesc ca radioul si care acum, ma vedeam nevoita sa fac o pauza publicitara prelungita… Radem, atunci cand ii trimit poze cu animalute care se stramba, atunci cand ii trimit videouri cu copii care spun lucruri traznite, radem atunci cand ne compunem propriul vocabular, cand vorbim codificat si nimeni nu intelege ce Dumnezeu spunem, radem atunci cand mergem la cumparaturi si ne pitim in lift sau printre rafturi, cand gasim legume si fructe cu forme ciudate, cand ne plimbam prin magazin si povestim si uitam ce vrem sa cumparam, radem atunci cand iesim din magazin si, in loc sa ne ducem spre masina noastra, ne ducem, vraiste, spre cu totul alt loc, radem atunci cand stam acasica si ne uitam la Donald Duck, radem impreuna si radem unul de altul, radem si asta ne ajuta enorm!

Ne ajuta sa ne oprim din ritmul turbat al vietii, sa respiram adanc si sa ne dam ragaz sa traim, sa simtim, ne ajuta, atunci cand nu totul ne iese asa cum ne-am dorit, cand avem zile mai agitate si clienti mai nervosi, cand venim acasa, obositi, dupa o zi de munca, ne ajuta atunci cand ne simtim dezamagiti de oameni, de vremuri, de tot si de toate, ne ajuta sa fim noi, mereu noi, oameni maturi cu suflet de copil, oameni care stim cand si cum sa glumim si cum si cand sa vorbim serios, oameni care intelegem ca noi suntem cei care, in fiecare moment putem alege cum sa reactionam in fata diferitelor evenimente, ca noi suntem cei care putem face din casa noastra un Rai si nu un Iad, ne ajuta sa ne simtim din ce in ce mai aproape, ne ajuta sa ne simtim, din ce in ce mai mult ca facand parte unul din celalalt, ne ajuta sa construim o legatura cu radacini puternice si aripi larg deschise, ne ajuta sa ne simtim ACASA, oriunde am fi, ne ajuta sa ne daruim liniste si bucurie in fiecare zi, ne ajuta sa asteptam, cu drag, ziua de maine, pentru ca stim ca, desi vom avea multe lucruri de rezolvat, vom rade mult si din suflet, ne ajuta sa construim lumi noi, lumea noastra de suflet in care noi si toti cei care intra sa se simta ACASA!

Radem si ne dorim din tot sufletul ca oamenii sa invete sa rada mai des si sa se certe mai rar, ne dorim ca oamenii sa nu isi omoare copiii din ei, sa nu isi ingroape bucuria din suflet, ne dorim ca oamenii sa TRAIASCA din plin fiecare zi, indiferent de varsta pe care o au, nu doar sa supravietuiasca, ne dorim ca oamenii sa inteleaga, ca, intre a fi, a face si a avea trebuie sa existe un echilibru, ca fiecare zi in care nu rad este o zi pierduta definitiv, sa inteleaga ca, adevarata fericire sta in lucrurile mici, in momentele de zi cu zi si ca, daca iti este sufletul linistit, poti rade, indiferent daca afara ploua sau este soare!

Tu, suflet minunat care citesti acest material, TU, ai ras, astazi?

Alexandra Mihai,

Montreal, 30 Octombrie, 2017

Advertisements