Tu prin ochii mei, eu prin sufletul tau

“Uneori nu te poti vedea pe tine insuti cu claritate pana cand nu te zaresti prin ochii celorlalti.”

Ellen DeGeneres

   Ochii….o fereastra catre cele mai intime taine ale sufletului, o poarta spre dureri si bucurii, caderi si inaltari, zboruri frante si vise devenite realitate, o poarta spre agonie si extaz, Cer si Pamant, uman si divin, o poarta spre taceri ucigatoare si strigate de fericire, spre cei care am fost, suntem si vom fi, o poarta spre regrete scrijelite in noi si clipe de dumnezeire, o punte intre oameni si destine, o legatura tainica intre vieti si morti, inceputuri si sfarsituri. Esenta divina a omului poate fi vazuta doar cu ochii si simtita doar cu sufletul!

   In ochii omului se strang toate durerile, bucuriile, temerile, dezamagirile, neimplinirile, iubirile si fericirile lui! Daca vrei sa privesti, cu adevarat, un om in suflet, priveste-l atent in ochi si vei descoperi o lume noua, una plina de povesti, de lectii si invataminte, o lume plina de cicatrici si de zambete, de rani, poate, inca neinchise, si iubiri eterne! Priveste cu ochii si asculta cu sufletul! Priveste si lasa-I pe ceilalti sa te priveasca, atent, in ochi, pentru ca ochii tai reprezinta o poveste nespusa, inca!

   De foarte multe ori, in viata, o privire valoreaza mai mut decat 1000 de cuvinte. O privire, o singura privire ne poate transforma din cenusa in foc sacru, o singura privire ne transforma viata, intr-o secunda, dintr-o furtuna intr-o binecuvantata ploaie de vara! Ochii nu stiu sa minta! Ei au un limbaj al lor, inteles, astazi, de prea putini oameni! Ochii care te privesc cu drag, cu dor, cu dorinta, cu grija, cu regret, cu bucurie, cu dragoste, cu indiferenta sau cu ura.., ah…cat de mult inseamna ei in viata noastra, cum ne marcheaza existenta, cum ne ranesc sau ne vindeca, ne cheama sau ne alunga, deschid usi sau inchid porti, aduc soare sau seamana furtuna…

   Ochii, unduire lina in care ne oglindim gandurile, in care ne pierdem sau ne regasim, in care ne vedem pe noi, cei care suntem cu adevarat, ochii, lacrima de stea, in care ne odihnim trupul si sufletul, in care ne gasim puterea de a merge mai departe, cu speranta, cu credinta, cu iubire! Ochii, panza pe care sufletul deseneaza in fiecare zi!

Alexandra Mihai,

Montreal, 17 Mai, 2017

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s